Mos Craciun este cel mai iubit si mai asteptat personaj din perioada sarbatorilor de iarna. In ciuda varstei – are 1747 de ani, nu uita niciodata sa le lase copiilor cuminti cadouri sub brad. Bineinteles, fiecare copil ii poate scrie Mosului o scrisoare, ca sa se asigure ca nu va fi sarit la impartirea darurilor. Magia Craciunului face ca scrisoarea sa ajunga direct in cutia Mosului. Afla in continuare povestea lui Mos Craciun:

Candva, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul lucra la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta.  In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oamenii din acel oras nu erau prea bogati, asa ca mesterul le vindea jucariile pe mai nimic.

Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an, cand mesterul nostru vanduse toate jucariile si se intorcea spre casa. La marginea orasului, s-a oprit sa priveasca o fereastra. Stia ca locuieste acolo o familie tare saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copiii.

Trei copii visau cu voce tare: „Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…” Batranul stia ca nu mai avea nicio jucarie si tare ar fi vrut sa le daruiasca macar una. Dar ce minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului. Si astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a implinit.

In drum spre casa, batranul se gandea: „As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecaruri copil din lume, dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere„. Si cum mergea asa, vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi: „Sarmana faptura, ce te doare?”

Se pare ca puiul se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana, batranul i-a legat rana si l-a ajutat sa se ridice. Atunci faptura cea gingasa i-a vorbit cu glas limpede, ca de copil: „Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti se va indeplini!”

Ca din pamant a aparut o sanie fermecata, purtata in zbor de niste reni minunati. Si batranul s-a inaltat cu ei in slava cerului instelat, spre o lume de basm. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera intr-unele neobisnuite, de culoare rosie.

N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu, a simtit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu ferestre luminate. O multime de spiridusi ca din povesti l-au intampinat bucurosi. Spiridusii erau harnici si indemanatici, gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug, caci, nu se stie cum, se inmulteau mereu si nu se terminau niciodata. Iar batranul si priceputul mester ii indruma pe spiridusi. Impreuna faceau jucarii, mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume exista jucaria pe care acesta si-o dorea.

In seara de Ajun sosesc colindatorii. Ei aduc vestea minunata a nasterii Domnului in fiecare casa si ureaza un an bun si imbelsugat. Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. A doua zi, in dimineata de Craciun, in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Niciunul dintre ei n-a fost uitat. Dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus mesterului numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi.

De aceea, in zilele sfinte de sarbatori, cand stam cu totii in jurul mesei incarcate cu bunatati, nu trebuie sa-i uitam pe cei sarmani. Mosul are grija de ei doar o data pe an. Noi trebuie sa ne gandim la ei mereu!

Categorie: Timp liber | Data publicarii: 2017-12-23 | Autor: Mamici Smart